Aproximativ 40.000 de oameni au protestat miercuri în faţa Guvernului după ce autorităţile au anunţat măsuri sociale drastice de redresare a economiei.
În staţia de metrou Piaţa Victoriei, nimic nu indica ce era la suprafaţă în dimineaţa zilei de miercuri. Oamenii se grăbeau să schimbe magistrala, cinci muncitori schimbau cablurile electrice ale unui panou publicitar, un poliţist verifica vânzătorii de ziare cu tarabe improvizate.
Dar cu fiecare pas pe care îl făceai spre ieşirea la suprafaţă, auzeai tot mai clar un amestec de muzică, fluiere, tobe, huiduieli şi lozinci mobilizatoare de la o scenă amplasată în faţa Palatului Victoria: "Azi suntem o ţară de sindicalişti!", "Mii de oameni vin să ni se alăture!", "Atenţie, vin alte coloane, România este în capitală!"
e!", "Atenţie, vin alte coloane, România este în capitală!"
De jur-împrejurul Pieţei Victoriei staţionau maşini de pompieri şi salvări, în timp ce sute de jandarmi, la o distanţă de un metru unul de celălalt, opreau oamenii să nu ocupe toată piaţa şi să se apropie de Guvern. Pe străzile lăturalnice staţionau dubele mari, gri, cu gratii, ale Jandarmeriei.
"Ia uite, mă, au blocat ăştia pe aici! Şi noi acolo trebuie să mergem!", spune o doamnă, una dintre oamenii care treceau pe trotuar şi se opreau în faţa spectacolului de sunet şi imagine oferit de protestatari.
"Veniţi cu toţii să arătăm ce putem!", se spunea de la "centrul de comandă" al protestatarilor, scena amplasată în mijlocul Pieţei. Şi aşa se întâmpla. Fluvii de sindicalişti curgeau dinspre autocare spre Guvern.
Oamenii erau echipaţi de liderii sindicalişti cu fluiere, pancarte, bannere, şepci şi foi cu poezii şi lozinci.
Piaţa devenise neîncăpătoare la ora 10.00. Oamenii aduşi cu autocare din toate colţurile ţării parcă nu se mai terminau. Pe fiecare intrare în Piaţă sindicaliştii marşau şi se pierdeau apoi în mulţimea zgomotoasă. Şirul autocarelor se întindea, bară la bară, pe tot Bulevardul Kisselef, din Piaţa Victoriei până la Arcul de Triumf. Doar acolo erau peste 300 de autocare.
Oamenii erau echipaţi de liderii sindicalişti cu fluiere, pancarte, bannere, şepci şi foi cu poezii şi lozinci.
Piaţa devenise neîncăpătoare la ora 10.00. Oamenii aduşi cu autocare din toate colţurile ţării parcă nu se mai terminau. Pe fiecare intrare în Piaţă sindicaliştii marşau şi se pierdeau apoi în mulţimea zgomotoasă. Şirul autocarelor se întindea, bară la bară, pe tot Bulevardul Kisselef, din Piaţa Victoriei până la Arcul de Triumf. Doar acolo erau peste 300 de autocare.
Era suficient să se strige odată de pe scenă "Hoţii, hoţi!" şi toată piaţa urma lozinca ca pe o rugaciune la Biserică. Protestatarii erau informaţi că "Poliţia e cu noi".
Într-unul din puţinele spaţii mai aerisite din mijlocul pieţei, patru fete exersau dansul pinguinului care se auzea de la boxe. Melodia era adaptată însă pentru miting: "Berceanu, Videanu, Blaga şi Udrea / Sunt conduşi de / Boc! Boc! Boc!"
La 11.00 lumea se întreabă "Unde sunt minerii?". "Jos Guvernul" se aude din boxe şi mulţimea izbucneşte din nou ca un vulcan.
Zgomotul infernal şi valurile de sindicalişti care încearcă să îşi croiască drum prin piaţă crează o confuzie generală. Ca să traversezi Piaţa Victoriei îţi lua cel puţin o jumătate de oră. În faţa muzeului Antipa se înalţă poza lui Nicolae Ceauşescu.
Liderul CNSLR Frăţia ia cuvântul. E ora 11:12 şi două elicoptere survolează Piaţa. Pe Bulevardul Aviatorilor se încing spiritele. Oamenii care dau buluc în Piaţă îi pun în dificultate pe Jandarmi, care nu mai pot să reziste şi cheamă întăriri. Vin imediat încă două rânduri de jandarmi care întăresc baricada. Oamenii protestează, vor să ajungă în faţa Guvernului. Se ceartă cu Jandarmii, se împing, dar după ce văd că nu au şanse de reuşită, renunţă şi protestează liniştitiţi cu fluiere şi pancarte.
Într-unul din puţinele spaţii mai aerisite din mijlocul pieţei, patru fete exersau dansul pinguinului care se auzea de la boxe. Melodia era adaptată însă pentru miting: "Berceanu, Videanu, Blaga şi Udrea / Sunt conduşi de / Boc! Boc! Boc!"
La 11.00 lumea se întreabă "Unde sunt minerii?". "Jos Guvernul" se aude din boxe şi mulţimea izbucneşte din nou ca un vulcan.
Zgomotul infernal şi valurile de sindicalişti care încearcă să îşi croiască drum prin piaţă crează o confuzie generală. Ca să traversezi Piaţa Victoriei îţi lua cel puţin o jumătate de oră. În faţa muzeului Antipa se înalţă poza lui Nicolae Ceauşescu.
Liderul CNSLR Frăţia ia cuvântul. E ora 11:12 şi două elicoptere survolează Piaţa. Pe Bulevardul Aviatorilor se încing spiritele. Oamenii care dau buluc în Piaţă îi pun în dificultate pe Jandarmi, care nu mai pot să reziste şi cheamă întăriri. Vin imediat încă două rânduri de jandarmi care întăresc baricada. Oamenii protestează, vor să ajungă în faţa Guvernului. Se ceartă cu Jandarmii, se împing, dar după ce văd că nu au şanse de reuşită, renunţă şi protestează liniştitiţi cu fluiere şi pancarte.
După 20 de ani de democraţie, poza lui Ceauşescu s-a ridicat în Piaţa Victoriei din Capitală
Aproximativ 40.000 de oameni au protestat miercuri în faţa Guvernului după ce autorităţile au anunţat măsuri sociale drastice de redresare a economiei.
În staţia de metrou Piaţa Victoriei, nimic nu indica ce era la suprafaţă în dimineaţa zilei de miercuri. Oamenii se grăbeau să schimbe magistrala, cinci muncitori schimbau cablurile electrice ale unui panou publicitar, un poliţist verifica vânzătorii de ziare cu tarabe improvizate.Mitingul în imagini
Dar cu fiecare pas pe care îl făceai spre ieşirea la suprafaţă, auzeai tot mai clar un amestec de muzică, fluiere, tobe, huiduieli şi lozinci mobilizatoare de la o scenă amplasată în faţa Palatului Victoria: "Azi suntem o ţară de sindicalişti!", "Mii de oameni vin să ni se alăture!", "Atenţie, vin alte coloane, România este în capitală!"
De jur-împrejurul Pieţei Victoriei staţionau maşini de pompieri şi salvări, în timp ce sute de jandarmi, la o distanţă de un metru unul de celălalt, opreau oamenii să nu ocupe toată piaţa şi să se apropie de Guvern. Pe străzile lăturalnice staţionau dubele mari, gri, cu gratii, ale Jandarmeriei.
"Ia uite, mă, au blocat ăştia pe aici! Şi noi acolo trebuie să mergem!", spune o doamnă, una dintre oamenii care treceau pe trotuar şi se opreau în faţa spectacolului de sunet şi imagine oferit de protestatari.
"Veniţi cu toţii să arătăm ce putem!", se spunea de la "centrul de comandă" al protestatarilor, scena amplasată în mijlocul Pieţei. Şi aşa se întâmpla. Fluvii de sindicalişti curgeau dinspre autocare spre Guvern.
Oamenii erau echipaţi de liderii sindicalişti cu fluiere, pancarte, bannere, şepci şi foi cu poezii şi lozinci.
Piaţa devenise neîncăpătoare la ora 10.00. Oamenii aduşi cu autocare din toate colţurile ţării parcă nu se mai terminau. Pe fiecare intrare în Piaţă sindicaliştii marşau şi se pierdeau apoi în mulţimea zgomotoasă. Şirul autocarelor se întindea, bară la bară, pe tot Bulevardul Kisselef, din Piaţa Victoriei până la Arcul de Triumf. Doar acolo erau peste 300 de autocare.
Zarea era a protestatarilor.
Era suficient să se strige odată de pe scenă "Hoţii, hoţi!" şi toată piaţa urma lozinca ca pe o rugaciune la Biserică. Protestatarii erau informaţi că "Poliţia e cu noi".
Într-unul din puţinele spaţii mai aerisite din mijlocul pieţei, patru fete exersau dansul pinguinului care se auzea de la boxe. Melodia era adaptată însă pentru miting: "Berceanu, Videanu, Blaga şi Udrea / Sunt conduşi de / Boc! Boc! Boc!"
La 11.00 lumea se întreabă "Unde sunt minerii?". "Jos Guvernul" se aude din boxe şi mulţimea izbucneşte din nou ca un vulcan.
Zgomotul infernal şi valurile de sindicalişti care încearcă să îşi croiască drum prin piaţă crează o confuzie generală. Ca să traversezi Piaţa Victoriei îţi lua cel puţin o jumătate de oră.
În faţa muzeului Antipa se înalţă poza lui Nicolae Ceauşescu.
Liderul CNSLR Frăţia ia cuvântul. E ora 11:12 şi două elicoptere survolează Piaţa. Pe Bulevardul Aviatorilor se încing spiritele. Oamenii care dau buluc în Piaţă îi pun în dificultate pe Jandarmi, care nu mai pot să reziste şi cheamă întăriri. Vin imediat încă două rânduri de jandarmi care întăresc baricada. Oamenii protestează, vor să ajungă în faţa Guvernului. Se ceartă cu Jandarmii, se împing, dar după ce văd că nu au şanse de reuşită, renunţă şi protestează liniştitiţi cu fluiere şi pancarte.
Spre sfârşitul mitingului, din boxe răsună melodia lui Valeriu Sterian "Doamne, vino Doamne / Să vezi ce-a mai rămas din oameni", compusă după "golaniada" din Piaţa Universităţii, 1990.
Sursa
